Omul primitiv-omul modern
Adaptând bogăția universului arhetipal la realitățile vremurilor pe care le trăim, găsim o surprinzătoare matematica psiho-socială, pe care guvernanții o aplica in exercitarea puterii prin ordine.
Pornim de la următoarele arhetipuri:
- [ ] Omul primitiv
- [ ] Vânătoarea
- [ ] Peștera
- [ ] Tribul
- [ ] Shamanul
- [ ] Vraciul
- [ ] Exodul
- [ ] Sedentarismul
- [ ] Marea călătorie
Este limpede ca in uluitorul proces de evoluție al omului de la statutul sau primitiv la cel de om modern, de la începutul explorării sale, peste granița satului unde s-a născut, trecând peste mari și tari , apoi sedentarizandu-se in locurile noi care i-au plăcut, adică i-au asigurat hrana și protecție, trecând print toate experiențele cunoașterii, de la cremene la laser, de la onomatopee la limbaj, de la operațiuni simple la fizica cuantica, de la superstiție la credința, ne-au urmărit genetic primele emotii primare.
Și azi și mâine, tot ele vor fi plăcuta de baza a procesorului nostru biologic. Fără inițiere, educație, cunoaștere, experiențe și trăiri mistice, noi toți rămânem la setul bazal și anume omul-animal, numit și omul intestinal. Evoluția cunoașterii ne plasează apoi la omul emoțional , urcam prin acumulare și înțelegere către omul intelectual, ca mai apoi, in lumina Adevărului sa devenim omul duhovnicesc.
Fără Omul primitiv ca arhetip nu am putea supraviețui in istorie
Pentru a conceptualiza actiunea acestor factori instinctuali avem următoarele definiri:
* foamea: un instinct primar de autoconservare, cel mai fundamental dintre toate instinctele;
* sexualitatea, este in mod particular gata de psihizare, ceea ce face posibil ca energia sa pur biologica sa fie indreptata spre alte canale;
* impulsul catre activitate se manifesta in cotidian ca impulsul spre calatorii, dragostea pentru schimbare, nelinistea in fata staticului, jocul;
* reflectia inchide, dupa Jung, impulsul religios si cautarea unui sens (inteles);
* creativitatea, prezenta ca impulsul de a crea: 'Folosim termenul de instinct creativ pentru ca acest factor se comporta cel putin dinamic, dar nu este comun si nici nu are o organizare fixa si invariabil mostenita”
Mitul vânătorii nu a fost niciodată abandonat de om ci doar rafinat. Nu mai plecam in Gașca după bizon, dar muncim alături de colegi pentru salariu.
Astăzi, dacă nu mai încălzim și iluminam locuințele noastre devin peșteri. In el ne protejam intimitatea familiei, ne ferim de mediu, etc. Nimic nou!
Fidelitate fata de ginta se traduce prin bulele sociale in care ne simțim confortabili. Gândirea tribala este prezenta așadar și astăzi, satul nostru primordial se numește țara. Când globalizarea se va termina, satul omului va fi pământul tot.
Setei noastre de mister, curiozității fata de tot ce nu înțelegem, pe vremuri ne răspundea shamanul, cel care putea călători in lumea spiritelor. Astăzi aceasta funcție este terenul preoților. Coliba shamanului este azi biserica, templu, moschee etc., iar Vraciul devine medic.
Exodul este mitul călătoriei noastre dintr-un loc fix, pe întreg pământul. A călători înseamnă a învață, a evolua.
Sedentarismul are rădăcini in istorie, când vânătorii-culegători și-au ridicat prima tabara și au început sa cultive pământul. Astăzi avem proprietăți, ne identificam cu locul unde ne simțim bine ca întodeauna.
Întotdeauna omul a fost preocupat de marea călătorie a sufletului după moarte. De aici se naște sentimentul religios. Viața la rândul ei a fost văzută ca pe o călătorie mai mica.
Acum puneți in paralel povestea omului primitiv și povestea omului modern.
1. Grupul de bărbați este la vânătoare - suntem cu colegii la serviciu
2. Ca sa fie eficient, grupul avea indivizi cu sarcini diferite: unul punea capcana, altul stabilea strategia, unul alerga, altul arunca Sulița- ierarhia modernă: director, referent, general, soldat, sef, subordonat
3. In absenta bărbaților, femeile așteaptau pe lângă pestera, îngrijind copiii, aranjand decorul și vorbind între ele- universul feminin actual este esențial identic.
4. Seful de trib decidea acțiunile, shamanul explica Misterele, vraciul vindeca bolile- Seful de stat, preotul, medicul. Aceleași raporturi.
In orice trib, in orice grup, neam, popor, umanitate, sunt 4 grupe de indivizi arhetipali
1. Omul animal: fără personalitate, o ființa beta, animata de senzații, emotii și frici. Nefiind in stare sa gândească și fiind interesat exclusiv de cerințele de hrana, sex și siguranța, simte nevoia fireasca de libertate, ca orice ființa, însă nu înțelege raportul cauza efect care este esența libertatii. Nu are scop personal, este cel care va fi condus tot timpul.
2. Omul obedient: este disciplinat și dependent de ierarhie. Ușor programabil, el devine dresat dar are nevoie de stăpân. E conformist, rigid, isi apăra poziția, e slugarnic cu superiorii și crud cu subordonații
3. Omul egocentric. Știe și poate, cu ușurință să-și domine impulsurile instinctuale și mai important este că are autonomie de gândire plus voința proprie. Își definește foarte bine interesele și nu se bazează pe comenzi, stereotipii pentru a-si le atinge. Din aceste considerente, omul egocentric înțelege mecanismele si sistemele. Are simt analitic, cumulează informații și deprinde abilitați de conducere, influență și manipulare. Din aceasta categorie se nasc șefii tipologiilor anterioare.
4. Omul duhovnicesc/spiritual: Un integralist și mediator, fire sociabilă in căutarea păcii si a armoniei, cu voință și rațiune, etica si moralitate, sentiment al sacrului, care nu se ghidează prin viață după impulsurile de moment, îi place dreptatea și onoarea, demnitatea și cinstea, curățenia sufletească și bucuria vieții și a creației.
Comentarii
Trimiteți un comentariu