Toti suntem manipulați dacă…
Oricare dintre noi putem deveni victime ale manipulării atunci când suntem definiti de următoarele dorințe, dependente, vicii, vulnerabilități, etc:
• dorința de a fi pe placul celorlalți
• nevoia de a dobândi aprobarea și acceptarea celorlalți
• fuga și teama emoții negative
• lipsa hotărârii și a abilității de a spune „nu”
• nesiguranța propriei identitati
De fiecare data când ne vine greu sa acceptam ca unii oameni sunt rai, necinstiți, nemiloși deschidem o Breșa de “securitate” personală care va putea fi ușor exploatata. De multe ori, investim cu încredere persoane in defavoarea propriului simt critic.
Oamenii care se îndoiesc de sine, se subevaluează, cei care își crează dependente emoționale, care încearcă sa găsească rațiuni și justificări, devin intr-un fel sau altul, victime ale manipulării. Dar și indivizii creduli, care sunt convinși ca dacă ei sunt buni, toată lumea este buna, care se bazează pe necunoscuți, fără sa le verifice competenta, care se lasa sedusi de aparente, sunt la fel de ușor manipulabili.
Practic, toți oamenii fără valori imuabile, spirituale sunt câmpuri de lupta pentru manipulatori. Cu precădere: lacomii, imaturi, ultramaterialistii, persoanele singure, vulnerabile, sunt cel mai adesea Exploatați prin înșelăciune.
Cele mai întâlnire forme de manipulare și de control psihologic sunt:
1. Recompensa: victima este copleșită cu aprecieri, laude, scuze excesive, daruri, zâmbete, încuviințări, recunoaștere publica.
2. Pedeapsa: include stresarea, intimidarea, amenințarea, violenta verbala, învinovățirea, imbufnarea.
3. Teroarea: inducerea sentimentului de frica și nesiguranța.
4. Încurajarea: sunt folosite mici victorii/câstiguri care sa facă victima sa persevereze intr-o acțiune vizata.
5. Traumatizarea: prin abuz și comportament intimidant se condiționează supunerea și docilitatea victimei.
6. Minimizarea: Un tip de negare cuplată cu justificare. Manipulatorul spune că comportamentul lui nu este atât de dăunător sau iresponsabil precum sugerează altcineva, de exemplu spunând că o insultă a fost doar o glumă.
7. Diversiunea: Manipulatorul nu acordă un răspuns direct unei întrebări, ci face o diversiune, direcționând conversația către un alt subiect.
8. Culpabilizarea: manipulatorul se adresează conștiinței victimei și sugerează că acesteia nu îi pasă îndeajuns, că e prea egoistă sau că o duce prea ușor. De obicei, asta face ca victima să se simtă prost, punând-o într-o poziție inferioară, provocându-i anxietate și îndoială de sine.
9. Rusinarea: folosește sarcasmul și ocara pentru a amplifica frica și îndoiala de sine în victimă. Manipulatorii folosesc această tactică pentru a-i face pe ceilalți să se simtă nevrednici și prin urmare, să li se supună.
10. Victimizarea: Manipulatorul se portretizează ca fiind o victimă a circumstanțelor sau a comportamentului altcuiva pentru a provoca milă, simpatie sau compasiune.
11. Invocarea: manipulatorul susține ca tot ceea ce face este din supunere fata de o autoritate absoluta: Dumnezeu, Regele etc
In general, un scenariu de manipulare premeditata are câteva faze specifice. Pregătirea urmărește sa descopere punctele slabe ale victimei, pe care le va folosi pentru a o manipula. Urmează activarea scenariului, iar pe măsură ce interacționează cu victima, manipulatorul evaluează cu grijă personalitatea acesteia, ajustând si personalizand tehnicile. Când victima nu-i mai este de folos, intervine faza de abandonare.
Pentru obținerea unui control total asupra victimei, manipulatorul acționează pe trei direcții de acțiune:
• remodelarea comportamentului,
• restructurarea gândirii și
• redefinirea structurii emoționale.
Iar acest plan se realizează tot în trei etape:�1) dezghețarea, constând în distrugerea totală a vechiului element de identitate a individului (act de comportament, mod de gândire, sentiment).�2) schimbarea, prin inocularea noului element de identitate.�3) reînghețarea, prin fixarea noii personalități a individului, pentru ca ea să reziste în timp.
Comentarii
Trimiteți un comentariu