Cum se organizează o revoluție
De fiecare data, in istorie, când apare un tiran, un dictator, apare și întrebarea: “oare chiar nu se poate revolta poporul obidit?” Ei bine, răspunsul apare cu adevărat când înțelegem ca niciodată revolutiile nu sunt chiar atât de spontane, ci presupun o amplă pregătire, de aceea putem considera mai degrabă ca vorbim despre un scenariu “playback”, adică avem de a face cu personaje reale, politicieni, mulțimi, însă aceștia joaca un rol prestabilit, scris de alții și pus in scena de ceea ce teoreticienii propagandei numesc, “minorități executante”.
Organizarea unei revoluții, presupune așadar un laborator de gândire și apoi mijloacele de acțiune. De regula, artizanii concep o campanie publicitară, folosesc slogane, simboluri, culori. Lauda calitatile de lider și găsesc virtuțile Mișcării pe care o conduce in același timp identificând toate problemele sociale și acuzând pe cei pe care vor sa-i dărâme de la putere, de tot ceea ce este rău!
Grupurile de presiune, agenții de influența propaga apoi mesajele, fac mitinguri de protest, se Creează noi cai de comunicare, care sa eludeze cenzura oficială, se repeta obsesiv sloganurile, se exacerbează, sunt puse in pagina tot felul de înscenări.
După ce a fost identificată problema, artizanii oricărei revoluții, oferă și soluția. Așa apare in scena, liderul providențial, incoruptibil, dedicat iubirii fata de popor și programul care va aduce dreptate, echilibru, progres, modernizare sau tot ceea ce mulțimile vor sa audă, spera ca se poate realiza.
Când s-a format o masa critica necesară începerii luptei pentru putere, începe finanțarea militanților, agenții revoluției ies pe străzi cu Drapeluri, slogane, pancarte, sticle Molotov, etc. Diverși influenceri ajung prin redacții, in mediul virtual, door to door ponegrind-i pe dușmani si proslăvind-i pe fiii revoluției.
Când “revoluția spontana” s-a pus in mișcare, artizanii din umbra sunt deja pregătiți sa preia puterea, avand oamenii cheie in instituțiile pe care le vor prelua.
Ca studiu de caz, sa revedem predicatele Revoluției Romane din 1989.
◦ Dictatorul Ceaușescu organizează un miting de susținere,la București, după ce revoltele populare de la Timișoara fuseseră pulverizare de forțele de ordine.
◦ Mitingul este deturnat, in loc de susținere, Dictatorul aude rumoare, țipete, huiduieli. Intra speriat in sediul CC. Mulțimile se împraștie pe străzi, încep sa strige sloganuri anti guvernamentale.
◦ Noaptea autoritățile înarmate, încearcă restabilirea ordinii. Mulțimile sunt răsfirate de tancuri. Se deschide foc împotriva protestatarilor.
◦ Dictatorul fuge a doua zi. Se inoculează ideea ca teroriști străini, fideli tiranului vor rezista pe baricade, ucigând civilii. La televiziune se vorbește despre otrăvirea apei si despre un număr imens de morți.
◦ In paralel, se propaga zvonul ca exista un grup de revoluționari, organizat in Frontul Salvării Naționale. Se distinge un lider carismatic, Ion Iliescu care înfierează dictatura ceaușista. Apar drapele noi, cu stema decupată, pancarte si noi slogane
◦ Ca la un semn, instituțiile de forța pactizarea cu mulțimile. In cinci zile, toată lumea îl cunoaste pe noul lider.
◦ Se schimba dogma politica.
Intelegem sper, ca revolutiile moderne sunt de fapt sisteme de preluare a puterii, practic niște lovituri de stat, de palat etc. Nu exista revoluții populare, întrucât mulțimile nu se pot organiza in sisteme politice. Așadar, artizanii schimbării, recurg la ideea de Răsturnare a puterii, cât mai pașnic și cu legimitate populară. Așa s-a născut ideea de revoluție play back.
Conceptul a fost testat in Nicaragua, Haiti, Coasta de fildeș, apoi testat cu succes in Ucraina (Revoluția Portocalie) in Orient (Primăvara Araba).
Este oare posibila o Revoluție in Rusia lui Putin?
Ținând cont de cele scrise mai sus, răspunsul nu poate fi decât pozitiv, întrucât exista toate premisele:
◦ Dictatorul Putin, criminal de război, izolat internațional și deconectat de la economia globală își condamna poporul la suferința, sărăcie și război.
◦ Undeva, in închisoare se afla un veritabil opozant al regimului, un lider pro occidental care vrea implicarea Rusiei in proiectul Occidental:Alexei Navalnii
◦ Trebuie identificat doar momentul propice declanșării protestelor masive in centrele administrative, apoi scenariul va urma pas cu pas, pana la preluarea puterii de către “revoluționari”.
Așadar, in cazul Rusiei, intrebare nu este dacă va fi “ revoluție”, ci când?
Comentarii
Trimiteți un comentariu